„Ardeal” ar veni din maghiarul „erdely” care înseamnă „dincolo de pădure”, potrivit shtiu.ro. Formele de Erdeulu, Erdeuele, Erdeuel, Herdeuel, Erdevel și Erdul au apărut pe la 1200 când biligvismul maghiarilor se răspândise destul de mult ca să preia denumirile românești. Forma Erdely a apărut după 1400, la cca 500 de ani după primele apariții ale ungurilor în regiune.
Alți lingviști consideră că toponimul Ardeal este vechi, românesc, moștenit din geto-dacă, fiind de origine proto-indo-europeană, și pare să aibă o vechime de 7.000 de ani, după ce vechii indo-europeni au populat întreaga regiune carpato-danubiano-pontică.
Puțini sunt cei care știu că denumirea de Transilvania și Ardeal sunt… sinonime. Cum? Simplu. Conform istoricilor, toponimul Transilvania a fost atestat pentru prima dată în anul 1075 ca fiind „terra ultra silvam”. În traducere înseamnă… „ținutul de dincolo de pădure”.
Regionalisme din Ardeal
Printre regionalismele din Ardeal se numără cuvinte amuzante precum „batoză” (mașină agricolă), „acareturi” (constructii auxiliare ce tin de o gospodarie), „bitang” (bastard), „copaci” (potcovar), „tocană” (mămăligă), „picioici” (cartofi), „oiagă” (sticlă), „blid” (farfurie), „movosin” (violet), scrie shtiu.ro.
Unui om care este „murdar” ardelenii îi spun „piscos”, iar unuia extrem de murdar îi zic „moscos”. Cada se numește „vană”, ia „badogul” este o bere la doză. „Struțul” nu este pasărea aceea mare, ci sunt flori care se pun în piept la nuntaşi.
Regionalismele sunt de mai multe feluri: lexicale (curechi, în graiul moldovenesc – „varză”), frazeologice (a umbla lela, în Moldova, „a umbla fără rost”), fonetice (frace în graiul bănățean a cuvântului „frate”) și gramaticale (eu lucru, în Crișana – „lucrez”).
Și cifra ”trei” în ardelenește se spune ”tri” iar ”mergem” este ”merem”.
Singurele cuvinte din limba română care nu se pot traduce în alte limbi
În dicţionarul internaţional de termeni literari se regăsesc trei cuvinte românești intraductibile: „dor”, „doină” și „colindă”, scrie shtiu.ro.
Deși poate forma expresii și în alte limbi, cuvântul DOR poate fi doar explicat, neavând echivalent. În schimb, în toate limbile există acțiunea de a „duce dorul”, însă în limba română nu există un verb pentru aceasta.
DOR, doruri, s. n. 1. Dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie.
DÓINĂ, doine, s. f. Specie a liricii populare și a folclorului muzical românesc, care exprimă un sentiment de dor, de jale, de revoltă, de dragoste etc., preluată și de poezia cultă.
Mai există un cuvîânt ce nu poate fi tradus în nici o altă limbă. Acesta este COLINDĂ și nu are nici un corespondent într-o altă limbă, deși există noțiunea de cântece de Crăciun.
COLÍNDĂ, colinde, s. f. 1. (În vechile tradiții populare) Cîntec tradițional de Crăciun, pe care-l cântă copiii umblând în cete din casă în casă.
