Reprezentanții IPJ Sibiu transmit care sunt atribuțiile și drepturile polițiștilor în cazul în care un animal se află în pericol. Aceștia pot pătrunde în locuința oricărei persoane, fără acordul acesteia, dacă informațiile arată că în respectivul spațiu se află un animal în situație de pericol. De asemenea, o noutate în cadrul Poliției Animalelor, este aceea că acțiunile polițiștilor pot fi fotografiate sau înregistrate fără consimțământul persoanelor care dețin animalul.

„Începând cu data de 16 octombrie 2020, a fost publicată în Monitorul Oficial OUG 175/2020, pentru completarea unor acte normative cu incidență în protecția animalelor. Potrivit noilor reglementări, polițistului i se conferă un instrument administrativ de plasare a animalului în adăpost, în vederea înlăturării unui pericol iminent îndreptat împotriva acestuia.

De asemenea, se instituie dreptul polițiștilor de a pătrunde în domiciliul sau reședința oricărei persoane fizice, fără acordul acesteia, precum și în sediul oricărei persoane juridice, fără acordul reprezentantului legal al acesteia, dacă informațiile aflate la dispoziția polițiștilor indică faptul că în acele spații se află un animal în situație de pericol. O altă noutate, introdusă în spiritul transparenței, este că acțiunile polițiștilor pot fi fotografiate sau înregistrate, fără consimțământul persoanelor care dețin animalul”, transmit reprezentanții IPJ Sibiu.

Art. 241.
(1) Polițiștii din cadrul Poliției Române care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată că un animal se află într-o situație de pericol emit, de îndată, ordin de plasare a animalului în adăpost pentru o perioadă de 45 de zile.
(2) În sensul alin. (1), prin animal aflat într-o situație de pericol se înțelege animalul aflat în oricare dintre următoarele situații:
a) animal care a fost rănit sau schingiuit;
b) animal care a fost implicat în lupte între animale sau cu animale;
c) animal domestic sau animal sălbatic captiv asupra căruia a fost practicat tirul;
d) animal folosit pentru dresajul altor animale sau pentru a controla agresivitatea altor animale;
e) animal domestic expus forțat la temperaturi foarte ridicate ori foarte scăzute;
f) animal din speciile ecvidee, bovine, ovine și caprine aflat, fără supraveghere, pe căile de circulație publică.
(3) Polițiștii constată existența situației de pericol pe baza evaluării situației de fapt și a stării fizice a animalului care rezultă, după caz, din:
a) constatarea directă și consemnarea celor constatate într-un înscris ori înregistrarea celor constatate cu mijloace tehnice;
b) declarațiile persoanelor implicate în activitățile desfășurate cu privire la situațiile de pericol prevăzute la alin. (2) sau ale persoanelor care au asistat la activitățile respective sau au cunoștință despre desfășurarea acestora;
c) înregistrări video sau audio ori fotografii, indiferent de proveniența acestora;
d) înscrisuri, inclusiv cele de natura mesajelor sau publicărilor în mediul electronic și/sau de telefonie mobilă;
e) fișa de observație clinică întocmită de un medic veterinar.
(4) Polițiștii nu emit ordin de plasare a animalului în adăpost atunci când constată că situația de pericol nu a fost generată de către deținătorul animalului, iar acesta declară în scris că va asigura respectarea dispozițiilor art. 5.

Art. 242.
(1) Ordinul de plasare a animalului în adăpost cuprinde în mod obligatoriu mențiuni cu privire la:
a) data, ora și locul unde este emis;
b) numele, prenumele, calitatea și unitatea de poliție din care face parte polițistul care îl emite;
c) date care să asigure identificarea deținătorului animalului, dacă acesta este cunoscut;
d) date care să asigure identificarea animalului pentru care se dispune plasarea în adăpost;
e) descrierea motivelor de fapt care au determinat dispunerea măsurii și indicarea surselor de informare pe baza cărora a fost evaluată situația de fapt și starea fizică a animalului;
f) temeiul de drept pentru emiterea acestuia;
g) data la care încetează aplicarea măsurii de plasare în adăpost a animalului;
h) dreptul de a contesta ordinul de plasare a animalului în adăpost, termenul de exercitare a acestui drept și instanța la care se poate depune contestația.
(2) Ordinul de plasare a animalului în adăpost se semnează în mod obligatoriu de către polițistul care îl emite și se comunică entității responsabile cu prestarea serviciului de adăpostire a animalelor, precum și deținătorului animalului, dacă acesta este cunoscut.
(3) Ordinul de plasare a animalului în adăpost poate fi contestat de deținătorul animalului în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.