Ca să nu vă folosesc timpul, poate al multora de concediu, o să fiu cât mai cuprinzător, legat de votul de azi al Parlamentului European, pe rezoluția ce contestă veto-ul Austriei împotriva aderării României la Schengen:

– România are datoria și obligația de a se împotrivi, prin toate căile legale și democratice, „asaltului” guvernului Austriei în a bloca, fără argumente solide, intrarea noastră în Schengen.  Este firesc să cerem Europei și țărilor partenere echitate, înainte de orice. Iar orice derapaj de la normalitate trebuie îndreptat, inclusiv prin solicitarea unor despăgubiri pentru răul provocat de poziția, singulară, a Executivului de la Viena. România oferă respect și, în același timp, cere respect.

– Dacă această rezoluție va trece, iar aprecierea mea e că nu vor fi probleme, Comisia va fi obligată să calculeze despăgubiri pentru România.

– Austria, o țară care nu e în NATO, s-a opus, de fapt, disponibilității totale a României de a deveni un sprijin major în abordarea războiului din Ucraina.  Nehammer a avut, prin acel veto, o problemă de ego politic și de abuz împotriva cetățenilor României, cu accente isterice pe migrație. Nu e poziția  austriecilor, ci a guvernului care înțelege interesele comerciale majore pe care le are la cei excluși, dar preferă să se justifice mințind că migrația ilegală e doar în culpa României.

– Românii și bulgarii nu mai pot fi pedepsiți pentru greșeli profunde, istorice, făcute în politica de migrație a UE. Iar corectarea lor se face cu cei nedreptățiți la fața de masă, nu doar prin dreptul petițiilor forțate să-ncapă prin gemulețul unui ghișeu sau în limita unui email.

– Am convingerea că interesele meschine ale unui guvern, nevoit să se lingișească inclusiv la țara care a adus războiul la ușa noastră, vor fi depășit de efortul diplomației europene, iar aderarea noastră se va petrece în acest an. În mod clar, la pachet cu durabilitatea unei diplomații comerciale externe susținută de guvernul nostru.