„Leneșul mai mult aleargă și scumpul mai mult păgubește”- înțelepciunea populară a rezumat, cu câteva sute de ani înainte, ceea ce avea să se-ntâmple în PNRR.

Știam că vin bani de la UE, știam, în mare, cel puțin, ce avem de făcut ca să-i luăm, dar ne-am dat, artistic, un mare snooze național și ne-am întors și pe partea cealaltă… 85% din banii din PNRR sunt neabsorbiți.

Restul de 15% nici nu mai contează, aproape că s-ar fi absorbit singuri.

Indiferent de cât de mare e optimismul din declarațiile domnului Câciu, cifrele sunt cea mai bună oglindă a realității.

Iar ele ne spun nu doar că suntem pe un drum greșit, cât că ne aflăm pe un drum înfundat. Am o frustrare pe tema asta? Da! O amărăciune? Cu atât mai mult…

Din 9,5 miliarde de euro, bani ce au intrat în pușculița României, am reușit să valorizăm 1,6 miliarde. Sunt vreo doi ani de când avertizez și repet faptul că, în privința PNRR, am ajuns la un fel de repetență profesională, la un culcat pe o ureche, dacă-mi permiteți comparația.

Sunt apeluri care au ghiduri din 2022 și abia au fost lansate, de curând. O altă filă din povestea drobului de sare pare să fie și amânarea semnării contractelor pentru proiecte câștigătoare, din luna iunie a anului trecut!

De exemplu, digitalizarea.

Îngrijorarea și reacția trebuie să fie asumate de Guvern în mod imediat. Și găsite soluții pentru cheltuirea acestor sume uriașe care pot schimba fața României.

Am mai spus-o și, totuși, pare că suntem departe de a înțelege că  „instituția răspunderii” în interiorul ministerelor nu poate să lipsească.

Azi, răspundera se găsește doar în dreptul beneficiarilor, care trebuie să se încadreze în termene, indiferent de cât de greu se mișcă lucrurile.

Socot că, la fel de importantă e introducerea urgentă a cererilor de prefinanțare, în PNRR, pentru ca banii să se mute rapid în buzunarul celor care trebuie să-i cheltuiască, cu răspunderea aferentă.

Ce ar mai putea ajuta? Specialiștii! Depistați și angajați, ca parte din soluție. Pe toate palierele sunt puțini și, probabil, unii nu mai pot masca lentoarea conțopiștilor care plimbă un dosar de la un etaj la altul.

N-aș vrea ca PNRR-ul să fie încă o nereușită românească, accelerată de lipsa de implicare a celor care au în fișa postului un lucru ce trebuie rezolvat, nu tărăgănat.

Dacă nu ne trezim la timp, o să fim în situația în care eternul “al doisprezecelea ceas” va ajunge să fie ora 1. Altfel, stăm pe un sac plini cu bani pe care îi putem doar privi, nu și folosi.

Mircea Hava, europarlamentar PNL Membru PPE