Există răul războiului, si e evident că există, dar cum poți să-i combați efectele, să-ti oferi ajutorul, fără a acutiza propriile neajunsuri? Cei care au pornit războiul din Ucraina știu că europenii sunt dați peste cap de acest paradox al facerii de bine. Pentru că, dacă ajuți, ajungi să-i încurci pe ai tai. Arhitectura întrajutorării, a binelui, își arată limitele și e confruntată cu zâzania, cu tensiunea pe care le dau intenția de a compensa râul din Ucraina. Cât? În ce măsura? Până la ce nivel? Din ce? Adică, agricultorii si fermierii Europei au făcut, până acum, ce li s-a spus, ce li s-a cerut, iar acum se confruntă cu fisuri, cu riscuri si probleme, ca urmare a unor decizii ce-i nedreptățesc. 

Mâna de ajutor întinsă către Ucraina riscă să devină o “armă” letală, din punct de vedere economic, pentru statele Uniunii Europene. Personal, pot înțelege facerea de bine, cu condiția ca acest lucru să nu pună, inclusiv România, pe un eșafodaj al declinului și inechității.

Săptămâna asta, Comisia Europeană s-a grăbit să comunice soluții la una dintre crizele momentului prin frânarea unor importuri din Ucraina și stabilirea unor limite de preț la trei produse ce corespund unor volume mari de import: carne de pasăre, ouă şi zahăr.

Însă, în opinia sindicatelor si fermierilor, inclusiv din România, nu s-a stat atent pe anexele soluțiilor date, iar urmarea importurilor la prețuri de dumping, din Ucraina, este o mare îngrijorare pentru producătorii din aceste sectoare alimentare.

În plus, se consideră că nu s-a rezolvat nimic în privința limitării importurilor de cereale și miere. Cifrele din piață arată faptul că agricultorii din Polonia, România, Ungaria, Bulgaria și Slovacia își vând produsele agricole cu prețuri mai mici cu 40%, dacă mai apucă și au cui.

Comisia trebuie să înțeleagă și să admită faptul că sprijinul oferit ucrainenilor în legătură cu subiectul cerealelor trebuie, obligatoriu, dublat, de o plasă de siguranță pentru națiunile din UE. Solicitările fermierilor, transformate inclusiv în proteste de stradă, sunt absolut justificate și, socotesc eu, orice soluție trebuie creionată în concordanță cu ceea ce aceștia reclamă.

A nesocoti oful celor care, la propriu, hrănesc Europa, e cea mai mare greșeală a momentului prezent și primul pas către nesiguranța de mâine.

Problema exporturilor de cereale din Ucraina va trebui, așadar, tratată fără nici un strop de subiectivism. Ci, cu fermitate și cap pe umeri.

Revenind la România, nu mă feresc să reafirm faptul că țara noastră trebuie să rămână strict un teritoriu de tranzit pentru marfa din Ucraina. Nicidecum, un magazin de desfacere, cu program flexibil făcut după ureche. Iar statul, dacă e corect și nu corupt, poate să garanteze, prin toate instituțiile sale, că tot ceea ce trece nu rămâne.

Și, în mod cert, e clipa prielnică pentru ca Uniunea Europeană să ofere țării noastre sprijin financiar pentru o „autostradă de TRANZIT” a cerealelor din Ucraina. Subiect asupra căruia voi reveni.

Mircea Hava europarlamentar PNL

Membru EPP