Curtea constituțională revine cu motivări în ceea ce privește decizia de a declara drept neconstituțională legea prin care se interzice în instituţiile de învăţământ referirea la identitatea de gen si de ce aceasta nu este conformă cu legea fundamentală a țării.

Curtea Constituţională a admis pe 16 decembrie anul trecut, sesizarea preşedintelui Klaus Iohannis şi a decis ca fiind neconstituţională Legea pentru modificarea articolului 7 din Legea Educaţiei Naţionale 1/2011, prin care se interzice în instituţiile de învăţământ referirea la identitatea de gen.

Legea interzice ca în toate spațiile destinate educației și formării profesionale precum și în unitățile și instituțiile de învățământ, toate activitățile care au în vedere răspândirea teoriei sau opiniei identităţii de gen, înţeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic şi că cele două nu sunt întotdeauna aceleaşi”. Totodată se interzice orice activitate care contravine principiilor prevăzute de aceeași lege.

Interzicerea prin lege a exprimării și cunoașterii a identității de gen ar fi crea un cadru normativ confuz. Astfel o persoană ar fi obligată să respecte legislația care promovează identitatea de gen, iar în același timp, în spațiile de învățământ să susțină contrariul, motivează judecătorii Curții Constituționale.

„S-ar deduce, din coroborarea normelor incidente în materie, că un elev/student/cadru didactic/o persoană trebuie să respecte întocmai legislaţia care promovează identitatea de gen distinct de sexul ca dat biologic şi să nu săvârşească vreun act de discriminare pentru că este pasibil de sancţiuni, dar, în acelaşi timp, în spaţiile de învăţământ să susţină contrariul acestei legislaţii pentru că – din nou – este pasibil de a fi sancţionat, de această dată însă pentru că nu este de acord cu stereotipiile de gen, adică nu este de acord cu discriminarea în sens larg”, se menţionează în document.

CCR afirmă că obligaţia de a respecta legea impusă de art.1 alin.(5) din Constituţie capătă astfel un caracter „derizoriu”, persoana fiind în imposibilitatea obiectivă de a-l respecta.

„Aceasta în condiţiile în care, potrivit altor reglementări în vigoare, statul nu discriminează persoanele cu altă orientare sexuală, recunoaşte administrativ schimbarea de sex, distinge între sex şi gen şi respectă obligaţiile impuse de CEDO în materia egalităţii şi nediscriminării cu multitudinea sa de faţete. O asemenea soluţie normativă apare contrară logicii juridice şi lipsită de orice motivare rezonabilă”, spune instanţa constituţională.