Fostul preşedinte al Băncii Centrale Europene (BCE), Mario Draghi, a depus, la 13 februarie 2021, jurământul în faţa preşedintelui Italiei, Sergio Mattarella, în calitate de premier al unui guvern de uniune naţională, al 67-lea al republicii, chemat să facă faţă crizei coronavirusului şi recesiunii economice, informează Reuters.

După Mario Draghi, au depus jurământul şi cei 23 de miniştri ai cabinetului său, dintre care opt sunt femei. Executivul include opt tehnocraţi şi 15 reprezentanţi ai partidelor politice reprezentate în parlament, care-l sprijină pe Draghi, cu excepţia partidului de extremă dreapta, Fratelli d’Italia.

***

Mario Draghi s-a născut la 3 septembrie 1947.

A absolvit Universitatea Sapienza din Roma în 1970 şi şi-a luat doctoratul în economie la Institutul de Technologie din Massachusetts, în 1977. Între 1975 şi 1981, a fost profesor de economie la universităţile din Trento, Padova şi Veneţia, iar din 1981 până în 1991 a fost profesor de economie la Universitatea din Florenţa, conform biografiei publicate pe site-ul Băncii Centrale Europene, www.ecb.europa.eu.

Din 1984 până în 1990, a fost director executiv al Băncii Mondiale. În 1993 a fost numit preşedinte al Comisiei Italiene pentru Privatizări.

A fost director general al Trezoreriei italiene (1991-2001). În această calitate, a condus comisia care a revizuit legislaţia financiară şi corporativă italiană şi a elaborat legea care reglementează pieţele financiare italiene. De asemenea, în aceeaşi perioadă, a fost membru al consiliilor de administraţie ale mai multor bănci şi corporaţii (Eni, IRI, BNL şi IMI).

Din 1999 până în 2001, a fost şi preşedinte al grupului de lucru nr. 3 al OCDE (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică) şi preşedinte al Comisiei Economice şi Financiare Europene din 2000 până în 2001. A fost, de asemenea, vicepreşedinte şi director general la Goldman Sachs International (2002-2005), mai scrie site-ul www.ecb.europa.eu.

În aprilie 2006, a fost ales preşedinte al Forumului pentru stabilitate financiară (ulterior, Consiliul pentru stabilitate financiară). A ocupat această funcţie până în noiembrie 2011.

A fost guvernator al Băncii Italiei din 2006 până în 2011.

Este membru al Consiliului de administraţie al Institutului Princeton pentru Studii Avansate (din 2009). A fost membru al Şcolii de Guvernare John F. Kennedy din cadrul Universităţii Harvard.

A scris şi a editat o serie de publicaţii pe probleme macroeconomice şi financiare, mai scrie sursa citată. AGERPRES/ (Documentare – Ionela Gavril, editor: Andreea Onogea, editor online: Simona Aruştei)

Agerpres