Muzeul de Etnografie „Anton Badea” din Reghin a prezentat miercuri o serie de credințe străvechi specifice acestei zone etnografice.

Acestea se referă la perioada cuprinsă între 25 ianuarie și 2 februarie, cunoscută sub numele de Filipii de Iarnă, în timpul căreia erau interzise activități precum împrumuturile, cusutul sau spălatul pe cap.

„În aceste zile nu se coase, nu se spală pe cap şi nu se dă cu împrumut, pentru că altfel lupii vor mânca vitele.

În prima zi de Filipi, femeile lipeau gura sobei cu lut ca să se lege şi gura lupilor.

La hornul casei se agaţă o secure, existând credinţa ca astfel vor fi uitate animalele din gospodărie.

În zilele Filipilor de Iarnă se fac şi prevestiri cu privire la vremea ce va urma.

Dacă în perioada următoare va fi lună plină, atunci anul va fi unul roditor, iar dacă va fi ger fără ploaie sau ninsoare, atunci luna februarie va fi una ploioasă.

Prin aceste manifestări ceremoniale ale Filipilor, lupul sugerează, mitologic, ideea străveche a legăturii dintre naştere şi moarte, fertilitate şi sterilitate. (…)

Perioada cuprinsă între 25 ianuarie şi 2 februarie este cunoscută sub numele de Filipii de Iarnă.

Această sărbătoare marchează în calendarul popular sfârşitul unei lungi perioade de împerechere a lupilor, începută cu 80 de zile în urmă, la Filipii de Toamnă”, a arătat Muzeul de Etnografie „Anton Badea” din Reghin, pe Facebook.

Filipii de Iarnă

Muzeografii susţin că, în cultura veche românească, oamenii se ghidau după un calendar care indica datele sărbătorilor şi obiceiurilor, iar Filipii erau considerate zeităţi protectoare.

„Filipii sunt zeităţi protectoare, care ocroteau animalele din gospodării şi aveau puterea de a asmuţi lupii asupra celor care nu-i cinstesc cum se cuvine.

Filipii de Iarnă erau ţinuţi de obicei în satele colinare şi de munte unde lupul reprezenta o primejdie destul de mare.

Se ştie despre lup că, odată intrat într-un adăpost de vite sau într-o turmă de oi, sfâşie prada la întâmplare pentru o întreagă haită.

Pe unde trece lupul rămâne prăpăd. Această vietate a fost personificată şi aleasă simbol mitic de către strămoşii noştri.

Ei l-au invocat în luptă, dar şi în alte împrejurări, aşa cum îl reprezintă obiceiurile, mitologia, folclorul şi arta populară românească”, au mai precizat reprezentanţii Muzeului de Etnografie „Anton Badea” din Reghin. Agerpres

sursa foto: Facebook / Muzeul Etnografic „Anton Badea” Reghin, arhivă foto