Fostul director al Liceului Silvic din Gurghiu, Mihai Gherghel, care în acest an va împlini vârsta de 80 de ani şi este recunoscut ca atlet masters cu un palmares foarte bogat, îşi doreşte reluarea competiţiilor sportive, după pauza determinată de criza pandemică.

„În noiembrie, împlinesc 80 de ani, sunt braşovean de origine, din comuna Cincu. Am absolvit, în 1969, Facultatea de Silvicultură, iar de atunci am fost repartizat la Liceul Silvic din Gurghiu, unde am stat 37 de ani la catedră, dintre care 25 am fost directorul şcolii. Am o pasiune pentru sport de când mă ştiu. (…) M-am apucat de cros după ce am ieşit la pensie, fiindcă în timpul activităţii eram foarte ocupat, nu aveam timp de antrenamente. După ce am ieşit la pensie, în 2004, m-am apucat de alergat. Era un alergător în comuna noastră, Grigore, care mi-a spus să nu mai alerg degeaba, ci să merg cu el, să participăm la cros. Aşa am participat la crosurile care se organizau la Zalău, la Cluj, Alba Iulia şi în alte părţi ale ţării şi aproape de fiecare dată am venit cu premii. (…) Abia aştept să mai pot să ies, să mă bucur, fiindcă oriunde merg, am foarte mulţi absolvenţi de liceu silvic şi abia aşteaptă să ne întâlnim, să mă vadă cum alerg”, a declarat, pentru AGERPRES, Mihai Gherghel.

Foto: (c) Dorina Matis/AGERPRES

El admite că sunt puţini oameni care mai aleargă la vârsta de 80 de ani şi că nu prea mai are mulţi adversari la această categorie, însă le recomandă celor care sunt mult mai tineri decât el să nu renunţe la mişcare.

„Nu prea mai am adversari la vârsta aceasta, sunt nişte secui de la Miercurea Ciuc şi Sfântu Gheorghe, care au fost mari sportivi la viaţa lor, cu aceia mă mai bat. Cine a citit cartea mea, la final am scris ce înseamnă să fii bătrân. Trebuie să sfidezi bătrâneţea şi, după umila mea părere, bătrâneţea este o sfidare a tinereţii, iar vârsta nu e niciun merit, dar nici un succes, este ca atare. Să nu se lase, să se mişte, să facă mişcare, să creadă că mişcarea este totul în viaţă, viaţa este totul, mişcarea este viaţă. De când cu pandemia, nu mai alerg în parc, dar mă mişc, încât zilnic fac cel puţin 2 kilometri, plus că am exerciţii specifice care îmi antrenează tot corpul, umeri, mâini, picioare, cap, pe care le fac de câteva ori pe zi. Soţia a văzut că am cam făcut un pic burtă, mă ia la rost că ce fac, nu mai fac mişcare?”, afirmă Mihai Gherghel.

Foto: (c) Dorina Matis/AGERPRES

Pentru surplusul de greutate din timpul pandemiei el dă vina pe vârstă, însă spune că important e că se simte bine şi are ”o poftă de viaţă şi de muncă excepţională”.

„E şi vârsta, mai adună nişte centimetri. Doamnele, când mă văd pe stradă, îmi spun: ‘Ce faci, domn’ director? Eşti ca un tânăr!’. Important e că mă simt bine şi am o poftă de viaţă şi de muncă excepţională la vârsta mea, fiindcă mintea mea este limpede, am cărţi în lucru. Plus că citesc zilnic câteva capitole. Vârsta nu e un merit, dar nicio vină. Ce vină am că am 80 de ani? Şi ce merit am că Dumnezeu mi-a dat atâţia ani? Am scris 8 cărţi de specialitate silvică şi două monografii, una e ‘Valea Gurghiului – Valea Regilor’ şi una e monografia şcolii”, a precizat Gherghel.

Mihai Gherghel crede că a fi atlet masters M60, M75, M80 înseamnă să îţi păstrezi ambiţia de a câştiga competiţii şi trebuie să îţi doreşti să simţi plăcerea de a participa la concursuri. Însă cel mai important lucru pentru orice alergător este să rămână activ şi sănătos, ne dezvăluie fostul profesor. AGERPRES/(A – autor: Dorina Matiş, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Anda Badea)

Agerpres