Adrian David-Coman, un tânăr dascăl din județul Sibiu confecționează opinci asemenea celor purtate de înaintașii săi la Marea Unire.

Potrivit Consiliului Județean Sibiu, palmele unui profesor ar trebui să fie, cel puțin teoretic, fine și cu urme de cerneală sau cretă. Mâinile lui Adrian David – Coman, profesor de istorie la școala din Avrig, sunt tăiate, înțepate și, pe alocuri, cu bătături.

Are 25 de ani și de când se știe iubește folclorul, obiceiurile și tradițiile din mândra Țară a Oltului.

Este convins că Avrigul, cel care l-a dat națiunii române pe Gheorghe Lazăr, „𝑪𝒆𝒍 𝒅𝒊𝒏𝒕𝒂̂𝒊 𝒅𝒂𝒔𝒄𝒂̆𝒍 𝒅𝒆 𝒊𝒅𝒆𝒂𝒍 𝒓𝒐𝒎𝒂̂𝒏𝒆𝒔𝒄” – așa cum l-a descris Nicolae Iorga, este o perlă așezată între apele Oltului și coroana Munților Făgăraș.

„𝑇𝑎𝑡𝑎̆𝑙 𝑚𝑒𝑢 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑖𝑛𝑠𝑡𝑎𝑙𝑎𝑡𝑜𝑟 𝑠̦𝑖 𝑖𝑢𝑏𝑒𝑠̦𝑡𝑒 𝑡𝑟𝑎𝑑𝑖𝑡̦𝑖𝑖𝑙𝑒. 𝑁𝑢 𝑒𝑟𝑎 𝑠𝑎̆𝑟𝑏𝑎̆𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑚𝑎̆ 𝑖𝑎 𝑐𝑢 𝑒𝑙.

𝐴𝑚 𝑖̂𝑛𝑣𝑎̆𝑡̦𝑎𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑐𝑜𝑙𝑖𝑛𝑑, 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑎̆ 𝑏𝑢𝑐𝑢𝑟 𝑑𝑒 𝑝𝑜𝑟𝑡𝑢𝑙 𝑝𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎𝑟 𝑎𝑙 𝑏𝑢𝑛𝑖𝑐𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑛𝑜𝑠̦𝑡𝑟𝑖, 𝑑𝑒 𝑐𝑎̂𝑛𝑡𝑒𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑠̦𝑖 𝑑𝑎𝑛𝑠𝑢𝑙 𝑙𝑜𝑟.

𝐷𝑖𝑛 𝑑𝑟𝑎𝑔𝑜𝑠𝑡𝑒 𝑠̦𝑖 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑒𝑎, 𝑎𝑙𝑎̆𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑡𝑎𝑡𝑎̆𝑙 𝑚𝑒𝑢, 𝑎𝑚 𝑎𝑚𝑒𝑛𝑎𝑗𝑎𝑡 𝑢𝑛 𝑚𝑢𝑧𝑒𝑢 𝑐ℎ𝑖𝑎𝑟 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑠𝑎 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑖𝑚”.

În pridvor sunt expuse o serie de unelte vechi, specifice muncii la câmp, în pădure sau prin atelierele meșteșugărești. „𝑃𝑒 𝑢𝑛𝑒𝑙𝑒 𝑙𝑒-𝑎𝑚 𝑠𝑡𝑟𝑎̂𝑛𝑠 𝑑𝑖𝑛 𝑔𝑢𝑛𝑜𝑖, 𝑝𝑒 𝑎𝑙𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑝𝑖𝑣𝑛𝑖𝑡̦𝑒 𝑠𝑎𝑢 𝑝𝑜𝑑𝑢𝑟𝑖”.

Pentru muzeul amenajat la etaj, Adrian a avut nevoie de bani. Și-a pus la „bătaie” întreaga bursă de merit pe care a obținut-o pe vremea studenției, dar și a celor doi ani de masterat.

A absolvit Facultatea de Științe Socio-Umane a Universității „Lucian Blaga” Sibiu devenind profesor de istorie.

În plus, predă „Etnografie și Folclor” la Palatul Elevilor – Clubul Avrig, mergând și în școlile din localitățile învecinate Bradu, Mârșa și Săcădate. „𝑀𝑎̆ 𝑏𝑢𝑐𝑢𝑟 𝑠𝑎̆-𝑖 𝑣𝑎̆𝑑 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑒𝑠𝑎𝑡̦𝑖 𝑑𝑒 𝑡𝑟𝑎𝑑𝑖𝑡̦𝑖𝑖 𝑠̦𝑖 𝑑𝑒 𝑝𝑜𝑟𝑡𝑢𝑙 𝑝𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎𝑟. 𝐴𝑚 𝑑𝑜𝑖 𝑒𝑙𝑒𝑣𝑖 𝑡𝑎𝑙𝑒𝑛𝑡𝑎𝑡̦𝑖, 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖̂𝑛 𝑚𝑜𝑑 𝑠𝑖𝑔𝑢𝑟 𝑣𝑜𝑟 𝑎𝑗𝑢𝑛𝑔𝑒 𝑚𝑒𝑠̦𝑡𝑒𝑟𝑖 𝑝𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎𝑟𝑖 𝑠̦𝑖 𝑣𝑜𝑟 𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑐𝑖𝑛𝑠𝑡𝑒 𝑗𝑢𝑑𝑒𝑡̦𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑆𝑖𝑏𝑖𝑢”.

Marele talent al tânărului dascăl avrigean este confecționatul de opinci. „𝑶𝒑𝒊𝒏𝒄𝒂 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒕𝒂𝒍𝒑𝒂 𝒕̦𝒂̆𝒓𝒊𝒊 𝒔̦𝒊 𝒏𝒖 𝒕𝒓𝒆𝒃𝒖𝒊𝒆 𝒖𝒊𝒕𝒂𝒕𝒂̆”, este o vorbă veche și dragă pe care o știe încă de dinainte să obțină locul I la faza națională a Olimpiadei „Meșteșuguri artistice tradiționale”, în anul 2017:

„Muzeul Astra, 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑜𝑟𝑔𝑎𝑛𝑖𝑧𝑎𝑡 𝑐𝑜𝑛𝑐𝑢𝑟𝑠𝑢𝑙, 𝑚𝑖-𝑎 𝑠𝑐ℎ𝑖𝑚𝑏𝑎𝑡 𝑣𝑖𝑎𝑡̦𝑎 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎̆ 𝑎𝑖𝑐𝑖 𝑎𝑚 𝑎𝑗𝑢𝑛𝑠 𝑠𝑎̆ 𝑐𝑢𝑛𝑜𝑠𝑐 𝑜 𝑚𝑢𝑙𝑡̦𝑖𝑚𝑒 𝑑𝑒 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡𝑟𝑎𝑑𝑖𝑡̦𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑐𝑒𝑣𝑎 𝑠𝑓𝑎̂𝑛𝑡, 𝑐𝑒𝑣𝑎 𝑐𝑒 𝑚𝑒𝑟𝑖𝑡𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑚𝑜𝑣𝑎𝑡.

𝑂𝑑𝑎𝑡𝑎̆, 𝑎𝑚 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑣𝑖𝑧𝑖𝑡𝑎𝑡̦𝑖 𝑑𝑒 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑖𝑐𝑖𝑝𝑎𝑛𝑡̦𝑖𝑖 𝑙𝑎 𝑆𝑢𝑚𝑚𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑆𝑖𝑏𝑖𝑢 𝑎𝑙 𝑙𝑖𝑑𝑒𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑈𝐸 ,𝑑𝑖𝑛 2019. 𝐴𝑚 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑚𝑎̂𝑛𝑑𝑟𝑖 𝑐𝑎̆ 𝑠𝑢𝑛𝑡𝑒𝑚 𝑟𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖 𝑠̦𝑖 𝑐𝑎̆ 𝑎𝑣𝑒𝑚 𝑐𝑒 𝑎𝑟𝑎̆𝑡𝑎 𝑙𝑢𝑚𝑖𝑖”.

Pe „calul de cusut”, care este o băncuță din lemn pe care este montată o menghină, tot din lemn, sunt înșirate o serie de scule necesare confecționării de opinci: foarfeci de pielar, sulă în patru muchii, sulă de împuns, ciocan din lemn, preducea, precum și un „mat”, o bucată din lemn ce are la capete diferite muchii cu ajutorul cărora trasează linii pe pielea prelucrată.

„𝐹𝑜𝑙𝑜𝑠𝑒𝑠𝑐 𝑝𝑖𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑣𝑖𝑡̦𝑒𝑙. 𝐼̂𝑛𝑎𝑖𝑛𝑡𝑒, 𝑜𝑝𝑖𝑛𝑐𝑖𝑙𝑒 𝑠𝑒 𝑓𝑎̆𝑐𝑒𝑎𝑢 𝑑𝑖𝑛 𝑝𝑖𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑝𝑜𝑟𝑐 𝑖̂𝑛𝑠𝑎̆ 𝑜𝑟𝑖𝑐𝑖𝑛𝑒 𝑠̦𝑡𝑖𝑎 𝑐𝑎̆ 𝑒𝑙𝑒 𝑛𝑢 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑎𝑢 𝑙𝑎̆𝑠𝑎𝑡𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑟𝑎̆ 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑎𝑠𝑎̆ 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎̆ 𝑙𝑒 𝑟𝑜𝑑𝑒𝑎𝑢 𝑐𝑎̂𝑖𝑛𝑖𝑖 𝑠𝑎𝑢 𝑝𝑖𝑠𝑖𝑐𝑖𝑙𝑒”.

La doar 20 de kilometri de Avrig se află Cârțișoara, sat din care a plecat Badea Cârțan, un cioban care avea să intre în istorie ca luptător pentru identitatea națională a românilor din zona Transilvaniei, din timpul Imperiului Austro-Ungar.

Încălțat cu opinci, Badea Cârțan a ajuns, pe jos, la Roma. În ianuarie 1896, ciobanul a dormit lângă Columna lui Traian, iar a doua zi, presa de la Roma a scris: „𝑼𝒏 𝒅𝒂𝒄 𝒂 𝒄𝒐𝒃𝒐𝒓𝒂̂𝒕 𝒅𝒆 𝒑𝒆 𝑪𝒐𝒍𝒖𝒎𝒏𝒂̆: 𝒄𝒖 𝒑𝒍𝒆𝒕𝒆, 𝒄𝒖 𝒄𝒂̆𝒎𝒂𝒔̦𝒂̆ 𝒔̦𝒊 𝒄𝒖𝒔̦𝒎𝒂̆, 𝒄𝒖 𝒊𝒕̦𝒂𝒓𝒊 𝒔̦𝒊 𝒄𝒖 𝒐𝒑𝒊𝒏𝒄𝒊”.

„𝐶𝑒𝑎 𝑚𝑎𝑖 𝑡𝑟𝑎𝑖𝑛𝑖𝑐𝑎̆ 𝑜𝑝𝑖𝑛𝑐𝑎̆ 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑐𝑒𝑎 𝑓𝑜𝑙𝑜𝑠𝑖𝑡𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑐𝑖𝑜𝑏𝑎𝑛𝑖, 𝑔𝑟𝑜𝑎𝑠𝑎̆, 𝑓𝑎̆𝑐𝑢𝑡𝑎̆ 𝑑𝑖𝑛 𝑝𝑖𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑣𝑖𝑡̦𝑒𝑙.

𝐸𝑙𝑒 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑎𝑢 𝑓𝑖 𝑝𝑖𝑛𝑔𝑒𝑙𝑖𝑡𝑒 𝑡𝑜𝑡 𝑐𝑢 𝑏𝑢𝑐𝑎̆𝑡̦𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑝𝑖𝑒𝑙𝑒. 𝐷𝑢𝑝𝑎̆ 𝑃𝑟𝑖𝑚𝑢𝑙 𝑅𝑎̆𝑧𝑏𝑜𝑖 𝑀𝑜𝑛𝑑𝑖𝑎𝑙 𝑎𝑢 𝑎𝑝𝑎̆𝑟𝑢𝑡 𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑎𝑢𝑐𝑖𝑢𝑐 𝑑𝑒 𝑚𝑎𝑠̦𝑖𝑛𝑎̆, 𝑚𝑢𝑙𝑡 𝑚𝑎𝑖 𝑟𝑒𝑧𝑖𝑠𝑡𝑒𝑛𝑡𝑒, 𝑖̂𝑛𝑠𝑎̆ 𝑚𝑎𝑖 𝑖𝑛𝑐𝑜𝑚𝑜𝑑𝑒”, spune Adrian, care este de părere că Badea Cârțan a folosit 3-4 perechi de opinci ciobănești pentru a ajunge în fosta capitală a Imperiului Roman.

Cei care purtau opinci au fost nevoiți să găsească soluții pentru confortul deplasării: „𝐹𝑜𝑙𝑜𝑠𝑒𝑎𝑢 𝑜𝑏𝑖𝑒𝑙𝑒, 𝑎𝑑𝑖𝑐𝑎̆ 𝑓𝑎̂𝑠̦𝑖𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑝𝑎̂𝑛𝑧𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑏𝑢𝑚𝑏𝑎𝑐, 𝑝𝑒 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑑𝑎 𝑖𝑒𝑟𝑛𝑖𝑖, 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑎̂𝑛𝑒𝑝𝑎̆, 𝑝𝑒 𝑡𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑣𝑒𝑟𝑖𝑖. 𝐼̂𝑛 𝑝𝑙𝑢𝑠, 𝑚𝑎𝑖 𝑎𝑑𝑎̆𝑢𝑔𝑎𝑢 𝑐𝑎̂𝑡𝑒 𝑜 𝑚𝑎̂𝑛𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑓𝑎̂𝑛, 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑜𝑏𝑖𝑒𝑙𝑒 𝑠̦𝑖 𝑡𝑎𝑙𝑝𝑎̆, 𝑠𝑎̆ 𝑐𝑎𝑙𝑐𝑒 𝑝𝑒 𝑚𝑜𝑎𝑙𝑒.”

Pe 1 decembrie 1918 și avrigenii s-au alăturat celor peste 100.000 de români martori ai Marii Uniri. „𝐿𝑎 𝐴𝑙𝑏𝑎 𝐼𝑢𝑙𝑖𝑎, 𝑎𝑣𝑟𝑖𝑔𝑒𝑛𝑖𝑖 𝑎𝑢 𝑎𝑗𝑢𝑛𝑠 𝑐𝑢 𝑐𝑎̆𝑟𝑢𝑡̦𝑒𝑙𝑒.

𝑀𝑢𝑙𝑡̦𝑖 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑒𝑖 𝑝𝑢𝑟𝑡𝑎𝑢 𝑜𝑝𝑖𝑛𝑐𝑖.

𝐴𝑐𝑒𝑠𝑡𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑚𝑜𝑑𝑒𝑙𝑢𝑙 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑣𝑟𝑖𝑔𝑒𝑛𝑖𝑖 𝑖̂𝑙 𝑝𝑢𝑟𝑡𝑎𝑢: 𝑐𝑢 𝑔𝑢𝑟𝑔𝑢𝑖 (𝑣𝑎̂𝑟𝑓) 𝑐𝑢𝑠𝑢𝑡, 𝑖̂𝑛𝑐𝑟𝑒𝑡̦𝑖𝑡𝑢𝑟𝑎̆ 𝑙𝑎𝑡𝑒𝑟𝑎𝑙𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑐𝑎̆𝑙𝑐𝑎̂𝑖, 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑙𝑒𝑔𝑎𝑡𝑒 𝑖̂𝑚𝑝𝑟𝑒𝑗𝑢𝑟 𝑐𝑢 𝑛𝑜𝑗𝑖𝑡̦𝑒 𝑙𝑢𝑛𝑔𝑖, 𝑟𝑎̆𝑠𝑢𝑐𝑖𝑡𝑒 𝑝𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑜𝑏𝑖𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑏𝑢𝑚𝑏𝑎𝑐”.

În muzeul familiei David – Coman, pe o laviță din lemn de brad, stau înșiruite câteva perechi de opinci, aidoma celor purtate de avrigeni la Marea Unire.

Sunt din piele de vițel și înainte de a fi purtate sunt unse cu untură de rață. „𝐶𝑟𝑒𝑠̦𝑡𝑒𝑚 𝑟𝑎𝑡̦𝑒 𝑡𝑜𝑐𝑚𝑎𝑖 𝑐𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑣𝑒𝑚 𝑢𝑛𝑡𝑢𝑟𝑎̆ 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑜𝑝𝑖𝑛𝑐𝑖.

𝐴𝑠̦𝑎 𝑙𝑒 𝑖𝑚𝑝𝑒𝑟𝑚𝑒𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖𝑧𝑎̆𝑚 𝑠̦𝑖, 𝑖̂𝑛 𝑝𝑙𝑢𝑠, 𝑑𝑒𝑣𝑖𝑛 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑜𝑖”.

O pereche de opinci costă între 90 și 150 de lei, un preț rezonabil având în vedere costul materialelor și migala muncii. „𝐴𝑢 𝑎𝑗𝑢𝑛𝑠 𝑐ℎ𝑖𝑎𝑟 𝑠̦𝑖 𝑖̂𝑛 𝐸𝑔𝑖𝑝𝑡, 𝐶𝑎𝑛𝑎𝑑𝑎 𝑠𝑎𝑢 𝑆𝑡𝑎𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑈𝑛𝑖𝑡𝑒 𝑎𝑙𝑒 𝐴𝑚𝑒𝑟𝑖𝑐𝑖𝑖.

𝐶𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑐𝑢𝑚𝑝𝑎̆𝑟𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑐𝑎̆𝑡𝑟𝑒 𝑟𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖𝑖 𝑠𝑡𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡̦𝑖 𝑖̂𝑛 𝐺𝑒𝑟𝑚𝑎𝑛𝑖𝑎 𝑠̦𝑖 𝐼𝑡𝑎𝑙𝑖𝑎, 𝑑𝑎𝑟 𝑠̦𝑖 𝑑𝑒 𝑟𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖𝑖 𝑛𝑜𝑠̦𝑡𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑎𝑖𝑐𝑖, 𝑑𝑒 𝑎𝑐𝑎𝑠𝑎̆. 𝑃𝑜𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑝𝑢𝑛 𝑐𝑎̆ 𝑎𝑚 „𝑖̂𝑛𝑐𝑎̆𝑙𝑡̦𝑎𝑡” 𝑐𝑎̂𝑡𝑒𝑣𝑎 𝑎𝑛𝑠𝑎𝑚𝑏𝑙𝑢𝑟𝑖 𝑝𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑧𝑜𝑛𝑎 𝑀𝑜𝑙𝑑𝑜𝑣𝑒𝑖 𝑠̦𝑖 𝑎 𝑂𝑙𝑡𝑒𝑛𝑖𝑒𝑖”.

Zămislitul opincilor nu este o afacere, de cele mai multe ori Adrian fiind nevoit să „intre” în leafa de dascăl pentru a cumpăra cele trebuincioase. „𝑁𝑖𝑐𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑣𝑖𝑧𝑖𝑡𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑚𝑢𝑧𝑒𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑛𝑢 𝑐𝑒𝑟𝑒𝑚 𝑣𝑟𝑒𝑢𝑛 𝑏𝑎𝑛. 𝑂𝑟𝑖𝑐𝑖𝑛𝑒 𝑛𝑒 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑒 𝑝𝑟𝑎𝑔𝑢𝑙 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑏𝑖𝑛𝑒𝑣𝑒𝑛𝑖𝑡”.

O povestioară care circulă prin Țara Făgărașului este legată tot de opinci: „𝑆𝑒 𝑧𝑖𝑐𝑒 𝑐𝑎̆ 𝑎𝑣𝑟𝑖𝑔𝑒𝑛𝑖𝑖 𝑠𝑒 𝑐𝑒𝑟𝑡𝑎𝑢 𝑐𝑢 𝑠𝑎̆𝑡𝑒𝑛𝑖𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑆𝑒𝑏𝑒𝑠̦ 𝑝𝑒 𝑡𝑒𝑚𝑎 𝑡𝑒𝑟𝑒𝑛𝑢𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑖𝑛 𝑧𝑜𝑛𝑎 𝑆𝑢𝑟𝑢, 𝑓𝑖𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑝𝑢𝑛𝑎̂𝑛𝑑 𝑐𝑎̆ 𝑎𝑐𝑒𝑙 𝑝𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛𝑡 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑎𝑙 𝑙𝑜𝑟.

𝐴 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑐ℎ𝑒𝑚𝑎𝑡 𝑢𝑛 𝑚𝑎𝑔𝑖𝑠𝑡𝑟𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑆𝑖𝑏𝑖𝑢, 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑢𝑟𝑐𝑎𝑡 𝑝𝑒 𝑆𝑢𝑟𝑢 𝑖̂𝑛𝑠𝑜𝑡̦𝑖𝑡 𝑑𝑒 𝑟𝑒𝑝𝑟𝑒𝑧𝑒𝑛𝑡𝑎𝑛𝑡̦𝑖𝑖 𝑓𝑖𝑒𝑐𝑎̆𝑟𝑒𝑖 𝑝𝑎̆𝑟𝑡̦𝑖.

𝐶𝑎̂𝑛𝑑 𝑎𝑣𝑟𝑖𝑔𝑒𝑛𝑖𝑖 𝑠̦𝑖-𝑎𝑢 𝑠𝑢𝑠𝑡̦𝑖𝑛𝑢𝑡 𝑐𝑎𝑢𝑧𝑎, 𝑗𝑢𝑑𝑒𝑐𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙 𝑖-𝑎 𝑝𝑢𝑠 𝑠𝑎̆ 𝑗𝑢𝑟𝑒 𝑐𝑎̆ 𝑒𝑖 𝑐𝑎𝑙𝑐𝑎̆ 𝑝𝑒 𝑝𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛𝑡𝑢𝑙 𝐴𝑣𝑟𝑖𝑔𝑢𝑙𝑢𝑖.

𝑇𝑜𝑡̦𝑖 𝑠-𝑎𝑢 𝑗𝑢𝑟𝑎𝑡 𝑐𝑢 𝑚𝑎̂𝑛𝑎 𝑝𝑒 𝑖𝑛𝑖𝑚𝑎̆. 𝐷𝑜𝑎𝑟 𝑐𝑎̆, 𝑖̂𝑛 𝑜𝑝𝑖𝑛𝑐𝑖, 𝑝𝑢𝑟𝑡𝑎𝑢 𝑑𝑒𝑗𝑎 𝑐𝑎̂𝑡𝑒 𝑢𝑛 𝑝𝑢𝑚𝑛 𝑑𝑒 𝑡̦𝑎̆𝑟𝑎̂𝑛𝑎̆ 𝑙𝑢𝑎𝑡 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝐴𝑣𝑟𝑖𝑔𝑢𝑙𝑢𝑖”.

„Avrigenii sunt oameni mândri de portul și trecutul lor. Festivalul „Florile Oltului” organizat de către Primăria Orașului Avrig a împlinit în această vară o jumătate de secol de existență și, alături de membrii grupului Şezătoare Avrig, duce mai departe zestrea culturală a întregii zone.

Acolo, în Țara Oltului, opincile tânărului dascăl amintesc de bunicii și străbunicii noștri, de bucuria jocului și truda câmpului.

Adrian David – Coman ne arată că românii au putut scrie istorie, de la vlădică la opincă, în cetatea de la Alba Iulia, reuniți sub tricolorul României Mari.

Străjuit de Munții Făgăraș și apele Oltului, Avrigul este un loc binecuvântat din județul Sibiu, despre care cu toții știm că are oameni și locuri de poveste”, au mai transmis reprezentanții Consiliului Județean Sibiu.

sursa foto: Facebook / Consiliul Judeţean Sibiu