Eurodeputatul clujean Daniel Buda (PNL/PPE) a efectuat, alături de colegi din Parlamentul European, o vizită la o fermă de vaci lapte din regiunea Flandra, și a declarat într-un interviu pentru Cluj24 și Clujlive la Parlamentul European de la Bruxelles că nu se poate construi legislație europeană eficientă dacă nu sunt înțelese realitățile din teren.

Buda a constatat că fermierii europeni, indiferent de țară, indiferent dacă sunt belgieni sau români, se confruntă cu provocări similare.

”Birocrația îi apasă și pe fermierii din Belgia, la fel ca pe cei din România. Regulile sunt tot mai complexe, iar respectarea lor necesită mult timp și resurse. Așadar, simplificarea legislației agricole europene nu este doar o necesitate românească, ci o prioritate comună pentru toți fermierii din Uniunea Europeană”, crede Buda.

Ferma vizitată, cu un efectiv de peste 240 de vaci de lapte, este considerată una dintre cele mai performante din Flandra și a fost distinsă cu premiul Agrafiek pentru accentul pus pe bunăstarea animalelor și sustenabilitate.

Voi discuta cu ministrul Agriculturii

”La fermierul din apropiere de Bruxelles, am constatat o chestiune comună: toți se plâng de marea birocrație în procesul de accesare a fondurilor europene și a subvențiilor. Orice formă de sprijin de la nivel european implică foarte multă birocrație.

Am avut o dezbatere cu Comisarul pentru Agricultură, care mi-a spus: „Domnule Buda, pe documentele pe care le vedeți pe masa dumneavoastră, antetul este al Comisiei Europene, nu al statului membru.” Așadar, de multe ori, nu Comisia complică lucrurile, ci autoritățile naționale sau regionale. Așa mi-a spus și fermierul din Flandra — că, de fapt, regiunea flamandă complică foarte mult procedurile.

În același timp, am văzut lucruri care pot fi implementate și în România, și anume investiția în tehnologizare.
Această fermă, în urmă cu 10 ani, a cumpărat roboți de muls. Era o fermă de vaci de lapte, cu 250 de capete și 6 roboți de muls, având o producție medie de 37 de litri de lapte pe cap de vacă pe zi — ceea ce asigură o rentabilitate foarte mare.

O altă chestiune care nu se întâmplă în România, și despre care voi discuta cu ministrul Agriculturii, ține de modul de reproducție: în acea fermă, o parte dintre animale sunt însămânțate cu material genetic de înaltă valoare pentru lapte, iar cealaltă parte — cu vaci de carne.

În România nu se practică acest lucru, deși legislația este aceeași. Trebuie să mergem în această direcție, pentru că nu toate animalele dintr-o fermă sunt vârfuri de producție. Această practică asigură o rentabilitate foarte bună”, a spus Daniel Buda.

Dacă la fermierii belgieni se poate, se poate și în România

Totodată, eurodeputatul a fost interesat și de situația vițeilor neînțărcați, fiind raportor pe dosarul privind transportul animalelor.

”Fermierul belgian mi-a spus că are un parteneriat strâns cu fermele de îngrășare, astfel încât nu există probleme în acest sens. Este un exemplu de bună practică pe care îl putem extinde și la nivel european, inclusiv în România.

Dacă la fermierii belgieni se poate, se poate și în România, pentru că regulamentele sunt similare. Ei au, de asemenea, o legătură foarte strânsă cu procesatorii. La acea întâlnire era prezent și un reprezentant Danone — companie prezentă și în România — și am avut un schimb de replici destul de tranșant.

Am subliniat că este foarte important ca fabricile de procesare să sprijine fermierii atunci când aceștia se confruntă cu dificultăți. Un fermier care își închide o dată porțile nu le mai deschide. O vacă trimisă la abator are nevoie de patru ani pentru a fi înlocuită — perioada necesară pentru a obține o nouă producție, din momentul însămânțării până la lactație. De aceea trebuie să existe o colaborare strânsă între fermieri și procesatori.

Prețul laptelui în Belgia este comparabil cu cel din România. Suntem pe aceeași piață europeană.
Când am propus și s-a votat egalizarea subvențiilor, am făcut-o tocmai în această logică — avem aceleași costuri de producție și aceeași piață de desfacere.

Am întâlnit prețuri mai mari în Italia, într-o regiune unde se produce parmezanul „Parmigiano Reggiano”. Acolo, politica locală sprijină fermierii, iar vârsta medie a acestora este de 42 de ani. În România, în schimb, ne confruntăm cu o îmbătrânire accentuată a populației rurale — media este de 55-57 de ani. Acolo unde există politici bine țintite, tinerii sunt atrași în agricultură”, a explicat Buda.