Augustin Covăcian, zis Ticu, deține o stână la capătul cartierului Becaș din Cluj-Napoca și are 500 de miei de vânzare. E cioban de mai multe generații, a crescut pe lângă oi, iar terenul l-a primit moștenire. În acest an, are 500 de miei de vânzare, dar nu îi poate vinde din mai multe motive, primul fiind interzicerea exportului de ovine în România din cauza pestei micilor rumegătoare.

Singurul lui venit provine din creșterea oilor și abia așteaptă primăvara să vândă miei și toamna să vândă cârlanii, adică animalele născute în același an, dar care ajung deja să cântărească 35-40 de kilograme. Unde îi vinde? De câțiva ani și-a făcut o filieră, printr-o asociația a crescătorilor de animale și îi trimite în Arabia Saudită, unde cererea de carne de oaie este în continuare mare.

Cerere slabă de carne de miel, așa simt crescătorii din Cluj-Napoca

”La noi nu prea se mai mănâncă carne de miel sau de oaie”, își începe el povestea. Dar pe lângă aceasta, față de anul trecut, carnea s-a ieftinit. Astfel. în 2024, carnea de miel ”în viu” se vindea cu 23-25 de lei kilogramul, iar anul acesta prețurile au scăzut până la 17 lei, în condițiile în care un prețul cerealelor a crescut de la 60 de bani pe kilogram, la 1.2 lei.

”Am cheltuit până acum 100.000 de lei pe cereale, fân, tratamente. Nici vorbă să ies pe plus, ba mai mult, mă aștept să fac rost de bani să pot întreține cum trebuie animalele”, spune Augustin, căruia cunoscuții și prietenii îi spun ”Ticu”.

În piețele special amenajate pentru vinderea mieilor, cum e cea de la Dezmir de exemplu, e mare aglomerație, toți producătorii, mai ales cei mai mici, se înghesuie să sufle puținii clienți.

”Am auzit că piața e slabă! Trebuie să ai mare noroc să vinzi toți mieii pe care îi tai, iar dacă nu se vând, ce să faci cu carnea rămasă?”. Așa că Ticu se încurajează singur și strânge din dinți încă cel puțin șase luni, până în lunile octombrie, noiembrie, pentru a trimite toți mieii în Arabia Saudită.

”Vin cu TIR-ul până aici la stână, se cântărește gol, apoi se umple cu 450 de capete și pleacă spre arabi. Problema e că ei ne oferă prețul pieței din România, adică acum 17 lei, iar ANAF-ul ne returnează 8 la sută din sumă, taxele plătite de ei”, povestește Ticu, de parcă s-a mirat că nimeni nu a întrebat până acum de problemele cu care se zbate el zi de zi. În plus, simte nevoie să spună că e chinuit de o răceală cu dureri de spate mari și tuse.

Exportul e interzis

În prezent, România nu poate face export de carne de miel, după ce a fost descoperit un focar de pestă în județul Timiș, de altfel în județele Arad și Bihor nici nu au fost organizate piețe speciale pentru vinderea mieilor. Niciun crescător nu poate trimite miei în țările din vestul Europei, singura sursă importantă de venit pentru ciobani, deși țara noastră se află printre producătorii importați ai zonei.

La fel ca majoritatea crescătorilor de oi, Augustin Covăcian e disperat!

”Era bine, spune el, dacă venea TIR-ul, încărca miei, iar banii intrau direct în cont, așa trebuie să am grijă de ei până la toamnă!”, mai spune el. Toate animalele crescute pe dealul din Becaș au cipuri și certificate de la medicul veterinar, dar ce folos, pentru că nu poate să facă nimic cu ele.

”E trist”, spune Ticu, cu înțelepciunea oamenilor care muncesc pentru fiecare picătură de apă, ”că tocmai de Paște se descoperă la noi focare de pestă ovină, iar de Crăciun porcină, o să ajungem în faliment până la urmă, iar meseria asta nu va mai exista”.

”Îmi pare tare rău, eu sunt pe lângă animale de când eram mic, cunosc dealurile astea ca în palmă, ce să mă apuc să fac acum?”, ne întreabă ciobanul din Becaș, dar știm că nu așteaptă răspuns la această întrebare.

Am plecat uitându-ne în spate, iar ultimele cuvinte ale lui Ticu au fost: ”Oare mi se va întâmpla ceva că am vorbit cu dumneavoastră? Poate vin acum toate organele statului să mă amendeze!”…

Cristina Pintilie Șendrea